Nu știu să scriu clișee, dar sunt aici pentru că doresc bunăstarea comunității mele de când mă știu… așadar:
Au avut la dispoziție jumătate din viața noastră să ofere un trai decent acasă și n-au făcut-o. Au demonstrat neîncetat că sunt doar niște tipare sortite eșecului, însă eșecurile lor se răsfrâng constant asupra comunităților și implicit a noastră.
Nu mai am timp să privesc pasiv și nu putem să ne vedem de ale noastre în timp ce se dărâmă tot în jur. Și fiindcă nu suntem o țară cu-n sistem funcțional în care fiecare-și face treaba lui, mă simt îndatorat moral să construiesc cu ce a rămas pentru copiii care vor veni în urma noastră. Nu avem voie să le lăsăm paragină, pentru că or să ne judece de “așa nu”, însă putem să rupem ciclul prin implicarea noastră.
Și fiindcă trebuie să spun ceva despre mine, știu că sunt tot ce nu sunt ei, empatizez cu tot ce mișcă-n jur, chiar dacă nu-i în perimetrul casei mele. Nu-s politician și nu am funcții, n-am aspirat vreodată la poziții de lucrat la stat, iar scopul meu aici e mulțumirea de a vedea frunți descrețite în jur, unitate și oameni care să aibă motive să zâmbească mai des decât au făcut-o în ultimele zeci de ani, aici acasă, nu departe.
Vin alături de o echipă cu oameni verticali și energici, focusați către nevoile celorlalți, fiind practic și singura variantă în care aș fi făcut acest pas, iar dacă am asistat cu toții la decăderea orașului, sunt sigur că vom fi martorii renașterii acestuia cu sprijinul și înțelegerea comunității.